Vechii saxoni au sarbatorit
venirea primaverii aducand omagii zeitei primaverii,
Eastre. Cand in secolul al II-lea misionarii crestini
au ajuns in mijlocul triburilor nordice cu serbarile
lor pagane, au incercat sa ii converteasca la crestinism.
Au reusit, insa numai intr-o masura oarecare.
Pentru noii crestini
interdictia de a-si serba vechile sarbatori pagane
ar fi insemnat moartea. Pentru a salva vieti, misionarii
au decis sa isi popularizeze mesajul religios incet,
permitand populatiilor sa isi continue celebrarile
pagane insa acestea trebuiau sa fie in maniera crestina.
Asa cum s-a intamplat,
sarbatoarea pagana Eastre avea loc la aceeasi data
ca si sarbatoarea crestina a renasterii Domnului.
Astfel s-a alterat festivalul insasi, devenind o sarbatoare
crestina, iar numele vechi de Eastre s-a schimbat
in varianta moderna de Easter (Pastele in limba engleza).
Elementele precrestine
amalgamate in sarbatoarea pascala sint evidente inca
din denumirea data in unele parti ale lumii celei
mai mari sarbatori a crestinatatii. Daca in limbile
romanice, numele sau vine de la Pesah, sarbatoarea
iudaica in timpul careia a avut loc rastignirea lui
Iisus, in cele anglo-saxone se folosesc termeni derivati
de la numele unor divinitati pagine.
Englezescul Easter
sau germanul Ostern vin de la Eostre sau Eastre, zeita
a fertilitatii la popoarele din nordul Europei. Astfel
de divinitati existau la mai toate popoarele europene,
din nord pina in bazinul mediteranean, ele fiind sarbatorite
primavara, moment al renasterii naturii.
Sarbatoarea renasterii
si a invingerii mortii constituie un element de baza
in numeroase sisteme religioase precrestine. In zilele
in care vegetatia revine la viata, perioada ce coincide
cu echinoctiul de primavara, in imperiul roman aveau
loc celebrari dedicate lui Attis, divinitate de origine
frigiana, despre care se spune ca ar fi fost nascut
dintr-o fecioara.
Acest Attis, care era
iubitul lui Cybelle, zeita fertilitatii, murea si
invia in fiecare an in perioada echinoctiului. Festivaluri
ale primaverii aveau loc la toate popoarele vechi
ale Europei si, potrivit unor autori, atunci cind
misionarii crestini ai secolului al II-lea au ajuns
in nordul continentului, ei au incercat sa-i converteasca
treptat pe oameni, permitindu-le acestora sa-si mentina
traditiile si sarbatorile, in care au introdus incetul
cu incetul elemente crestine.
Aceasta tehnica de
a tolera si ingloba traditiile locale in credinta
crestina se foloseste si astazi, in special de catre
Biserica Catolica, cu precadere in Africa, pentru
a nu trezi resentimentele triburilor obligindu-le
sa renunte brusc la datinile lor. Celebrate in aceeasi
perioada a anului, sarbatoarea Pastelui si cea a primaverii
s-au intrepatruns, numele divinitatii pagine pastrindu-se
in denumirea sarbatorii crestine.