În Exod 3:15 „Dumnezeu
a zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel;
Domnul, dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui
Avram, Dumnezeul lui Isac si Dumnezeul lui Iacob,
m-a trimis la voi. Acesta este numele meu pentru vesnicie,
acesta este numele meu din neam în neam.”;
17:14,15 „Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul
acesta în carte, ca sa se pastreze aducerea
aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea
lui Amalec de sub ceruri. Moise a zidit un altar,
si i-a pus numele „Domnul, steagul meu””(vezi
notita marginala) si Isaia 42:8 „Eu sunt Domnul,
acesta este numele meu; si slava mea n-o voi da altuia,
nici cinstea mea idolilor” se arata ca Iehova
este acel nume pe care cel Vesnic si-l atribuie Sie-si
si care sta în strânsa legatura cu scopul
sau fata de poporul Sau.
Isus Christos este fiul iubit
al lui Dumnezeu si principalul martor al lui Iehova,
cum scrie în Matei 3:17; Apocalips 1:5; Isaia
55:4.
Isus a împuternicit pe
toti urmasii sai sa fie martorii pâna la marginile
pamântului, în împlinirea cuvintelor
din Deutronom 28:10 si Fapte 1:8.
Martorii lui Iehova sunt poporul ales de Iehova dintre
toate natiunile. Iehova a avut întotdeauna martori
pe pamânt începând de la Abel si
pâna în zilele noastre, asa cum scrie
la Evrei 11 si 12:1. Numele lor nu a fost dat de catre
un om ci Iehova a hotarât acest nume. Isaia
62:2; 43:10-12.
Iehova Dumnezeu este mult deosebit de aceasta lume,
asa cum gasim scris la Isaia 55:8,9 si la fel si martorii
sai sunt deosebiti de toate sectele si religiile acestei
lumi Estera 3:8; Romani 12:2. Potrivnicii religiosi
si aceia care îi reprezinta în oarecare
calitate, încearca sa faca de râs pe Martorii
lui Iehova si straduintele lor, prezentându-i
drept o secta religioasa si înfierându-i
ca fanatici si expun cu totul fals lucrul pe care
îl fac Martorii lui Iehova. Cine are dorinta
sa stie adevarul, sa mediteze cu atentie la urmatoarele
deosebiri:
1) Biblia învata pe Martorii lui Iehova ca Romani
13:1-4 se refera la cele mai Înalte Stapâniri
ca fiind Iehova si Isus Christos, în timp ce
toate sectele si religiile acestei lumi aplica acest
text la stapânitorii politici 1 Cronici 29:11;
Eclesiastul 5:8; 2 Samuel 7:22; Filipeni 2:9-11; Matei
28:18-20.
2) Biblia face o deosebire clara între religie
si crestinism. Crestinism înseamna ascultarea
si urmarea poruncilor lui Isus Christos, asa cum sunt
consemnate în Biblie. Ioan 8:31,32,51; Iuda
3. Rerligia este bazata pe cuvântul unei creaturi,
traditii, ceremonii, datini stramosesti. Matei 15:1-9;
Galateni 1:13,14; Fapte 17:22; Coloseni 2:8. Martorii
lui Iehova nu practica nici un fel de religie, ci
o închinare curata în spirit si în
adevar Ioan 4:23,24.
3) Spre deosebire de sectele si religiile acestei
lumi, Martorii lui Iehova învata din sfânta
scriptura în legatura cu sufletul uman:
- ca sufletul este omul însusi
- ca omul (sufletul) este muritor
- ca dupa moarte nu se bucura sau chinuie, ci este
inconstient.
Aceste adevaruri sunt descoperite
în legea lui Iehova pentru Adam:
Sufletul este persoana umana formata din partea materiala
– pamânt si suflarea de viata pe care
a dat-o Dumnezeu omului. Genesa 2:7. Fara ca scripturile
sa fie rasucite, este vazut ca sufletul uman este
muritor si ca Atotputernicul Dumnezeu poate sa-l puna
în moarte pentru pacat. Genesa 2:16-17; Romani
6:23. Psalmul 89:48. Contrar învataturilor religiei
ca sufletul uman este nemuritor, cuvântul lui
Dumnezeu al adevarului învata clar: Ezechel
18:4,20; Psalmul 78:50; Iacob 5:20. Ca sufletul nu
merge în chin vesnic sau în cer, ci în
groapa sau mormânt este aratat în urmatoarele
texte scripturale: Genesa 3:19; Eclesiastul 9:5,10;
Ioan 3:13.
Treime
4) Martorii lui Iehova recunosc
si se închina unui singur Dumnezeu Adevarat,
al carui nume este Iehova si recunosc pe Isus Christos
ca fiul sau. Acestia nu sunt o singura persoana, ca
împreuna cu spiritul sfânt sa formeze
o treime, adica un Dumnezeu format din trei persoane
egale în putere, substanta si vesnicie, asa
cum învata închinatorii treimii. 1 Timotei
6:16; 1 Corinteni 8:5,6; 1 Timotei 2:5,6; Isus a recunoscut
suprematia Tatalui sau si niciodata nu s-a crezut
egal cu Dumnezeu. Filipeni 2:6; Ioan 14:28; 1 Corinteni
15:28. Închinatorii treimii învata ca
duhul sfânt este o persoana, dar Biblia spune
despre spiritul sfânt ca este o putere pe care
o foloseste atât Tatal, cât si fiul si
chiar si apostolii. Fapte 1:8; 20:22; 2:2-4. Religionistii
folosesc cuvintele lui Isus din Ioan 10:30 unde zice:
„eu si Tatal una suntem”, dar acolo nu
se aminteste de a treia persoana si nici nu spune
ca sunt unul în persoana, ci una, ceea ce înseamna
una în scop, actiune sau lucrare, cum si apostolii
erau una în aceasta privinta cu Tatal si fiul.
Ioan 17:21. Oare erau în acest caz toti o singura
persoana? Nicidecum.
Învatatura sfintei treimi este falsa, împrumutata
de la religiile pagâne, introdusa între
asa numiti crestini de Tertulian, iar în anul
325 sprijinita de împaratul Constantin. Ea nu
se gaseste în Biblie si necinsteste numele lui
Dumnezeu.
Idolii – închinarea
la idoli
Iehova Dumnezeu prin profetul
Ieremia face o deosebire clara între obiceiurile
rele, pe care le practica popoarele si sfatuieste
pe poporul sau cum trebuie sa cinsteasca pe singurul
Dumnezeu adevarat, facând o comparatie între
El si idoli. Ieremia 10:1-10.
Poporului de legamânt al lui Dumnezeu i-a fost
interzisa închinarea la idoli în prima
porunca din cele 10 porunci date în Exod 20:3-6.
Isus a interzis de asemenea închinarea la idoli
si a învatat pe ucenici sa se închine
în exclusivitate lui Iehova Dumnezeu, în
spirit si în adevar. Ioan 4:22-27.
Hotarârea definitiva în urma discutiilor
apostolilor, prezbiterilor si a fratilor, a fost urmatoarea:
Fapte 15:28-29. Sa se fereasca de închinarea
la idoli. Chiar si închinarea la oameni credinciosi
(martori, apostoli, cum a fost Pavel si Barnaba) a
fost oprita. Fapte 14:11-18.
Cugetati-va iubiti cercetatori daca Dumnezeu aproba
ceea ce practica azi religiile: închinare la
oase, moaste,statui, idoli, icoane si chipuri? Raspunde
Biblia prin cuvintele apostolului Ioan: „Copilasilor,
paziti-va de idoli AMIN” 1 Ioan 5:21; Psalmul
97:7(prima parte).
Chinul vesnic
Învasatura chinului vesnic
nu este în armonie cu întelepciunea, dreptatea
si iubirea lui Dumnezeu, de aceea el nu a creat un
asemenea loc de tortura vesnica pentru pacatosi, Lui
nici nu i-a trecut prin minte sa arda de viu pe cineva.
Ieremia 19:5. Nici Martorii lui Iehova nu cred si
nu învata aceasta. Pe de alta parte, este imposibil
pentru pacatosi sa fie trimisi într-un asemenea
loc, deoarece la moarte sufletul pacatos moare si
înceteaza de a mai fi. Romani 6:23; Ezechiel
18:4; 20; Eclesiastul 9:5; 10; Daca oamenii ar fi
chinuiti pentru pacate, ar însemna ca Dumnezeu
ar schimba pedeapsa anuntata pentru pacat, care era
declarata ca fiind moartea. Dar Dumnezeu nu se schimba.
Genesa 2:17; Iacob 1:15. Moartea, nu chinul vesnic.
Maleahi 3:6.
Celor sinceri care cugeta la legea Domnului le adresam
urmatoarele întrebari spre meditare:
1) În care zi de creere a fost facut locul chinului
vesnic si unde a fost asezat?
2) Daca acolo arde focul si se aud gemete si vaiete,
de ce spune Biblia ca este un loc al întunericului
si al tacerii? Psalmul 115:17; Iov 3:13-19.
3) Daca si Satan va pieri pentru totdeauna, cine va
mai chinui sufletele? Romani 16:20.
Eliberati-va de învataturi
care dezonoreaza pe Dumnezeu!!!
A te pazi nepatat de
lume
Isus Christos s-a tinut departe
de orice compromis si de prietenie cu lumea aceasta,
pentru ca sa nu ajunga nici un fel de pata pe serviciul
sau. Ioan 18:36; 14:30.
Toti cei credinciosi vor urma pe Isus si vor lupta
împreuna ca sa aduca lui Dumnezeu o închinare
curata si nepatata de aceasta lume. Iacob 1:27 (trad.
Nitulescu). Lumea aceasta este stapânita de
demoni nevazuti, precum si de comert, politica si
religie. Ea este pângarita în ochii lui
Dumnezeu, necurata; ea este dusmanul incorigibil al
lui Dumnezeu, precum si dusmanul tuturor crestinilor,
care sunt devotati împaratiei lui Dumnezeu.
A admira aceasta lume, a gasi placere în îndeletnicirile
sale si a cauta intimitate prieteneasca cu ea, înseamna
prin urmare a trece la dusmanul lui Dumnezeu si a
savârsi o fapta neprieteneasca fata de Dumnezeu.
1 Ioan 2:15-17; Romani 12:2; Proverbe 4:14,15.
Întrucât religia cu sectele ei sunt legate
de nedespartit cu lumea necurata, stricata, si prin
legaturile si prietenia lor preacurvara sunt pângariti
si patati înaintea lui Dumnezeu. Iacob 4:4;
Galateni 5:19-21; 1 Petru 4:3. În aceasta stare,
operele lor de binefacere nu valoreaza nimic înaintea
lui Dumnezeu. Psalmul 50:16-19.
Preoti
Martorii lui Iehova nu au preoti
dintre ei, recunoscând ca preot numai pe Isus
Christos, cum declara Biblia la Evrei 7:24,25. Primul
preot si totodata si Rege amintit de sfânta
scriptura a fost Melchisedec. Genesa 14:17-20.
Iehova Dumnezeu în vechime a facut tablouri
profetice care îsi gasesc împlinirea în
realitate, de la Isus Christos încoace. Romani
15:4; 1 Corinteni 10:11; Evrei 10:1; Melchisedec a
preumbrit pe Isus Christos. Psalmul 110:4; Evrei 7:1-4;
5:5,6. Pentru credinciosia sa Isus a fost rasplatit
cu nemurirea pe care a primit-o la învierea
din morti. 1 Petru 3:18. Prin faptul ca Isus traieste
vesnic a primit o preotie care nu necesita urmasi
sau succesori. Ioan 5:26; Evrei 7:24. Oare preotii
de azi de unde au primit preotia, daca a lui Isus
Christos nu a trecut de la unul la altul? Isus Christos
când a fost pe pamânt a vorbit cuvinte
de dezaprobare despre preoti, carturari si farisei.
Matei 15:1-9; 23:9. Unii preoti din primul veac au
înteles ca sunt pe o cale gresita, si au trecut
de partea apostolilor si ucenicilor lui Isus Christos.
Fapte 6:7.
Bine ar face si preotii si predicatorii din cultele
religioase de astazi daca ar urma cursul de actiune
a celor care au urmat pe Isus si apostoli. Evrei 4:1;
Fapte 17:30,31.
Sabatul
Oamenii sunt satui de razboaie
si vrajbe si ofteaza dupa odihna. Cum le va parveni
aceasta? Sfintele scripturi vorbesc despre odihna
ca sabat, care a fost instituit numai pentru poporul
evreu, prin legea lui Moise scrisa în Exod 20:8-11.
Nici o porunca despre pazirea zilei de odihna nu a
fost data înainte de legea lui Moise sau de
la Isus Christos încoace. Isus Christos venind
pe pamânt si murind pe lemn puse capat legii
lui Moise. Romani 10:4; Coloseni 2:14; Evrei 10:1;
Galateni 3:24-26. Urmasii lui Isus condusi de duhul
sfânt au hotarât pentru credinciosii veniti
dintre neamuri sa nu se puna alta greutate peste ei
decât cele aratate în Fapte 15:28,29.
Deci nici o zi de sabat. Evrei 4:1-11. Isus a dezlegat
ziua sabatului. Ioan 5:17,18; iar crestinii traiesc
sub har si nu sub lege. Romani 6:14.
Desi Biblia scrie la Galateni 4:9-11 ca sa nu mai
tinem zile, luni, vremi, ani, ca o zi de sarbatoare,
sau zi de sabat, totusi unii religionisti tin ca sabat
sâmbata, duminica sau alte zile. Galateni 5:4;
1 Tesaloniceni 4:8.
Botezul
Botezul înseamna ca cineva
doreste sa faca voia lui Dumnezeu si arata celorlalti
decizia sa prin faptul ca este scufundat în
apa (botezat). Dumnezeu a lasat omului libertatea
de a decide în ceea ce priveste actiunile sale,
ori învatatura sectelor si religiilor arata
ca Dumnezeu decide în locul unei persoane, prin
faptul ca porunceste botezul copiilor si astfel aceasta
învatatura este o hula la adresa lui Dumnezeu.
Isus Christos s-a botezat la o vârsta matura.
Luca 3:21-23; în conformitate cu legea lui Dumnezeu.
Numeri 4:3,35,37,43,49.
Învatatura si practica sectelor si religiilor,
bazata pe traditii omenesti, conform careia botezul
este practicat la o vârsta foarte frageda, este
complet nefondata si împotriva învataturilor
Bibliei. Biblia ne arata ca botezul este facut în
urma unei alegeri personale de catre acela care are
discernamânt si-si alege calea sa de actiune.
Apostolul Petru ne arata la 1 Petru 3:21 ca botezul
nu este o curatire de pacate, ci marturia unui cuget
curat înaintea lui Dumnezeu. Poate un prunc
sa aiba marturia unui cuget curat înaintea lui
Dumnezeu? Sigur NU! În 1 Corinteni 10:1-4, apostolul
Pavel ne arata ca izraelitii au fost botezati în
urma deciziei lor de a urma poruncii lui Dumnezeu.
În Matei 3:11,12 evanghelistul Ioan spune ca
El (Christos) va va boteza cu Duhul Sfânt si
cu foc.
Alte dovezi care argumenteaza cele spuse mai sus:
Efeseni 5:26; Ioan 3:5; Evrei 10:22.
Crestinul si razboiul
Mare deosebire exista între
Martorii lui Iehova si ceilalti oameni când
începe un razboi. Crestinul se va supune tuturor
legilor oricarei natiuni si le va împlini cu
placere daca acele legi sunt în armonie cu legea
lui Dumnezeu. Însa atunci când legea natiunii
este împotriva legii lui Dumnezeu, crestinul
nu poate sa sovaiasca, el trebuie sa se supuna legii
lui Dumnezeu si prin aceasta desigur nu face rau si
nici nu comite ilegalitate.
Care este atunci atitudinea pozitiva a copiilor lui
Dumnezeu fata de razboi, despre care stim ca distruge
vieti omenesti? Cuvântul lui Dumnezeu spune
lamurit poporului sau – „Nu ucide!”.
Acel crestin care ucide oameni în razboi, nu
numai ca încalca porunca exprimata a lui Dumnezeu,
dar calca si legamântul vesnic al lui Dumnezeu
si astfel cade de la aprobarea lui Dumnezeu si este
oprit de la binecuvântarile împaratiei
sale. 1 Moise 9:5,7; 2 Moise 20:13; Matei 5:21; Isaia
24:5; 1 Ioan 3:15; Isaia 9:5. Nici un crestin adevarat
nu poate sa mearga la razboi literal, fara sa-si pericliteze
situatia înaintea lui Dumnezeu. Datoria lui
este sa stea departe de la treburile celor doua natiuni
încâlcite în razboi si sa se consacreze
Domnului, chiar daca atrage asupra sa urgia acelei
natiuni care i-a poruncit sa mearga în razboi,
decât sa atraga asupra sa urgia legii lui Dumnezeu
pentru nesupunere la poruncile sale. Este mai bine
de urmat exemplul celor din vechime aratati în
Evrei 11:36-38 decât a merge la razboi sub binecuvântarea
unor preoti si a unor predicatori, de a se omorâ
între ei în numele lui Christos.
Ne adresam acum tuturor celor
interesati care au observat deja deosebirea dintre
adevarul lui Iehova Dumnezeu, prezentat în sfânta
scriptura, învatat de Martorii lui si dogmele
si traditiile, fara sprijin scriptural, învatate
de oamenii religiosi.
Asociatia Martorii lui Iehova prezinta aceste deosebiri
pentru ca oamenii sinceri de pretutindeni au tot dreptul
sa cunoasca adevarurile sfintei scripturi, nicidecum
din ura sau cu scopul de a defaima pe cineva.
Contactându-ne ve-ti fi bine veniti.
