Mamele
le raspund cum cred ca este mai bine. Unele opteaza
pentru varianta: "Te-a adus barza", altele
sustin: "Doamne-Doamne te-a trimis pentru ca noi
ne doream un copil", altele ii povestesc despre
cum a stat in burtica ei, ii arata fotografii de cand
era insarcinata, profita de ocaziile in care intalnesc
cu o femeie insarcinata.
Copiii
accepta varianta mamei si incearca sa o sustina, uneori
cu vehementa in fata altor copii care au alte variante.
Care "teorie" are cel mai mare succes la gradinita
sau in parc? Va las sa descoperiti singuri stand in
preajma celor mici...
Dupa
ce majoritatea copiilor ajung pe un drum sau pe altul
la concluzia ca in burtica mamei au stat si ei inainte
sa se nasca, apare in mod firesc intrebarea: "Dar
acolo cum am ajuns?"
Daca
pana acum s-au mai descurcat mamele, de-acum incolo
devine o adevarata problema de familie. Mamele se retrag
adesea si isi lasa sotii sa raspunda la aceasta intrebare.
Dar oare tatii se descurca mai bine? Opiniile sunt si
mai impartite decat la prima intrebare. Unii evita intrebarea,
schimba discutia, altii amana raspunsul: "o sa
afli cand vei fi mare", copiii raman cel mai adesea
fara un raspuns satisfacator din partea parintilor asa
ca... merg sa caute in alta parte... la prieteni, colegi
de scoala, copii mai mari, alte rude. Astfel parintii
au scapat de grija si copilul a gasit pe cineva care
sa-i satisfaca curiozitatea !
V-ati
confruntat cu o astfel de intrebare din partea copilului
vostru? Cum v-ati descurcat? Poate mai important decat
ce ati raspuns pe moment este ce ati simtit... surpriza
(nu va asteptati la o asemenea intrebare), enervare
legata de faptul ca nu sunteti hotarati ce sa-i spuneti
si ce nu, bucurie ca micutul a crescut si intrebarile
lui dovedesc asta...
Haideti
sa vedem impreuna, asa cum am face-o daca am fi impreuna
la Family Studio - Scoala parintilor, ce ii trece prin
minte unui parinte cand aude aceasta intrebare si ce
anume asteapta copilul.
Parintii
sunt luati prin surprindere, se simt jenati si se gandesc
adesea ca e prea devreme sa-i spuna copilului despre
actul sexual, nu stiu cum s-o faca, de unde sa inceapa,
cat de mult sa-i spuna... Putini sunt cei care incearca
sa afle ce intreaba copilul. Pentru ca, de fapt, copiii
au o anumita imagine cand pun intrebarea; nici o intrebare
nu apare fara un raspuns posibil astfel incat a vorbi
cu copilul despre acest lucru nu presupune neaparat
a raspunde la o intrebare asa cum ne-o imaginam noi.
Parintii se sperie gandind ce ar intreba ei, fara sa
tina seama ca un copil poate avea altceva in minte.
Copilul
asteapta in primul rand ca parintele lui sa vorbeasca
cu el. Orice raspuns este mai bun decat nimic, decat
o amanare sau chiar o dojana, cum se mai intampla in
astfel de cazuri ("nu mai intreba prostii d-astea,
du-te si joaca-te!"). Mai mult decat atat, raspunsurile
de tip tehnic (se face asa, apoi asa...) cu amanunte
legate de anatomia si fiziologia sexuala sunt cel mai
adesea nesatisfacatoare pentru copil si chiar prost
primite ("nu te cred", spune copilul parintelui
care cu chiu cu vai se straduie sa-i explice cat mai
bine). Intrebarea lui nu este atat de precisa si nu
se refera la actul sexual in sine ci la originea lui,
la dorinta parintilor de a avea copii, la "a face
ceva" pentru a-i avea. Mai degraba un raspuns legat
de relatia dintre mama si tata, de iubirea si dorinta
lor, de placerea lor de a fi unul langa altul, foarte
aproape, de a face ceva impreuna va fi un raspuns multumitor
pentru copil. Pe parcursul discutiei, el va pune alte
intrebari atat mamei cat si tatalui daca ambii sunt
prezenti sau chiar le va dezvalui ce stie el, ce a auzit
de la alti copii, ce a vazut la televizor sau cum isi
imagineaza...
de
Anca Pietraru, psiholog
CPAP (Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie) |
